Iun
2017

Tipuri de cartuse pentru imprimante si cum le deosebim

Imprimanta este un periferic mai mult decat necesar intr-o era a digitalizarii continue. Ea ne ajuta zi de zi sa printam tot ceea ce se afla pe monitorul calculatorului, are o multime de functii suplimentare si rezolutii foarte bune pentru imprimari de cea mai buna calitate. Functionarea imprimantelor depinde in mare masura de cartus, partea activa a acestui device.

Cartusele pot fi cu cerneala sau cu toner, pot printa pana la 1.000 pagini in functie de cat de mari sunt, se pot inlocui rapid si chiar reumple in centre profesionale. Cele mai comune tipuri de cartuse pentru imprimante sunt cele cu tus si cu toner, difera ca marime, calitatea imaginilor sau textului tiparit este si ea diferita, rezolutiile sunt cu atat mai bune cu cat cartusul este mai calitativ. Cartusele cu toner sunt specifice imprimantelor cu laser, in acestea exista o pulbere uscata care se asterne pe hartie sub actiunea caldurii si produce imprimarea dorita. In cartusele cu tus exista un lichid, cerneala, care se transfera direct pe hartie prin intermediul unor capuri de printare. Din punct de vedere al culorilor, cartusele pot fi doar pentru imprimari alb-negru sau pentru imprimari color, culorile disponibile in cartuse sunt de obicei negru, magenta, galben, cyan, din care se pot obtine toate combinatiile posibile de culori, in functie de procentul de saturatie al fiecarei culori. O alta diferenta intre cartuse tine de compatibilitate. Unele cartuse pentru imprimante sunt OEM, realizate de compania care a produs si imprimanta, tusul sau tonerul din ele este de calitate superioara, se potriveste perfect modelului de imprimanta cumparat. Pretul lor este mai mare de obicei, imprimarea e mai calitativa, rezolutia obtinuta mult mai buna.

Cei care nu au un buget prea mare pot achizitiona cartuse compatibile, facute de alte companii, ele se potrivesc pe orice tip de imprimanta si nu pun probleme la utilizare. Cartusele sunt recunoscute de imprimante, ofera o calitate mai slaba a imprimarii, insa pentru treburile de zi cu zi sunt ideale. O alta varianta disponibila pe piata sunt cartusele reconditionate, acele cartuse care au fost folosite si reparate, reconditionate, de obicei sunt luate de fabricantul imprimantei si reumplute, urmand a fi revandute. Si cele OEM si cele compatibile pot fi duse in centre specializate in reumplere cartuse imprimanta in Brasov, acolo unde preturile sunt mici, exista instrumente si utilaje speciale de reumplere si verificari dupa fiecare operatiune.

Centrele specializate in refill asigura si service si verificari la toate tipurile de cartuse, au specialisti care isi pot da seama imediat de eventualele defectiuni si le pot remedia in timp util. In cazul cartuselor cu toner refill-ul lor se realizeaza doar in centrele amintite, intrucat reumplerea lor presupune operatiuni complicate si riscante pentru un necunoscator.

Noi
2016

De la cine invatam arta discursului?

De la cine invatam arta discursului?

Cu totii ne dorim sa vorbim bine in public, sa fim siguri pe noi si pe discursul pe care il tinem. Trebuie sa recunosc faptul ca si eu sunt pasionata de public speaking, de limbajul paraverbal si non verbal, de aceea caut mereu surse noi de informare, ma uit la filmulete etc. Cred ca multi dintre voi ati vazut filmul ”The Great Dictator” (1940), care reprezinta o satira de condamnare a lui Hitler si a nazismului. Charlie Chaplin joaca, de fapt, doua roluri in aceasta ecranizare, cel al dictatorului Tomaniei- Adehoid Hynkel si al unui barbier evreu. Deoarece cei doi au fost confundati, datorita circumstantelor, barbierul evreu a fost nevoit sa tina un discurs in locul dictatorului.
Barbierul evreu (Charlie Chaplin) a tinut discursul in contextul invadarii de catre armatele dictatorului a statului Osterlich, care era populat, intr-o mare masura, si de evrei. Aluzia pe care o face actorul, prin discursul sau, la actualitate, la adresa Germaniei, care invadase Austria, e una evidenta. Deci contextul speach-ului nu poate fi limitat la ideea filmului, ci se extinde asupra realitatilor acelor timpuri.
In contextul filmului, discursul este tinut in fata unor mii de oameni, iar prin radio este transmis intregii natiuni. Limbajul abordat de actor e unul de nivel comun, pentru a fi pe intelesul tuturor si are profunde nuante patriotice.
Scopul vorbitorului este de a convinge soldatii ca ordinele carora se supun sunt, de fapt, dorintele absurde ale unui dictator de a cuceri, de a deveni imparatul lumii. Vorbitorul vrea sa-i convinga sa nu se lase manipulati, sa nu se lase fortati. O alta directie a discursului se refera la intreaga umanitate, la toti oamenii care-l aud si pe care acesta-i indeamna sa nu-si piarda speranta. Sa nu se piarda ei insisi in amalgam, sa renasca valorile umane.
Discursul are o structura clasica: introducere, cuprins si incheiere. Chiar daca cele trei sectiuni nu sunt vizibil delimitate, ele sunt prezente. Inainte de a aborda tema inutilitatii unui razboi, vorbitorul reflecteaza asupra marilor probleme ale omenirii, asupra cauzelor care au contribuit la diminuarea calitatilor si valorilor umane. Textul este unul, preponderent, argumentativ.
Limbajul nonverbal il sustine pe cel verbal cand vorbitorul isi tine discursul. Din primele momente observam coincidenta dintre negatia pe care o face cu capul si fraza sa de introducere: ”Imi pare rau. Nu vreau sa fiu imparat.” Pe parcurs, mimicile fetei sale sunt intr-o oarecare concordanta cu amploarea pe care o ia discurul. Sunt prezente si elemente paraverbale, care se manifesta prin intensitatea vocii. Daca la inceput aceasta era una calma, pe parcurs devine din ce in ce mai ridicata, aceasta schimbare a vocii poate fi explicata prin faptul ca personajul devine din ce in ce mai increzut in sine si in discursul sau. Gesturile, practic, lipsesc cu desavarsire, cu exceptia ultimului moment din discurs, cand vorbitorul exclama ”Soldati, in numele democratiei, sa ne unim cu totii!” si ridica o mana in sus in semn de indemn. Vestimentatia vorbitorului este una corespunzatoarea discursului si normelor etice in raport cu publicul caruia i se prezinta.
Un punct tare al discursului ar fi limbajul utilizat, care nu este unul sofisticat, dar plin de intelesuri. In acelasi timp, multitudinea figurilor de stil sunt un punct forte al speach-ului, deoarece il fac mai atractiv si faciliteaza asimilarea informatiei de catre public. Insufletirea cu care vorbitorul tine acest discurs este una de invidiat. Fervoarea din sufletul sau se simte si in vocea sa. Deoarece acest film a fost realizat intr-o perioada de timp foarte instabila, inaintea inceperii celui de-al II-lea razboi mondial, nu poate sa nu fie remarcat curajul actorului Charlie Chaplin de a juca un astfel de rol si de a tine un discurs pe o tema atat de actuala si importanta a acelor timpuri. De aceea consider un act de inalt patriotism si dragoste pentru umanitate, decizia lui de a tine acest discurs in film, care-l vizeaza intr-un mod direct pe dictatorul Germaniei naziste Adolf Hitler si promoveaza ideea inutilitatii unui razboi, care este, de fapt, dorinta unui singur individ de a cuceri si de a stapani lumea, care atinge problema discriminariii si a supunerii oarbe ordinelor.
Am revazut acest discurs de nenumarate ori, deoarece pe langa faptul ca mi se pare un material foarte util de analizat, m-au impresionat charisma si vivacitatea vorbitorului. Chiar daca speach-ul a fost tinut cu mai mult de jumatate de secol in urma, consider ca are numeroase tangente cu contemporaneitatea, deoarece unele probleme abordate in discurs, astazi, au devenit si mai stringente. Cum ar fi, de exemplu, contrastul dintre noile tehnologii din ce in ce mai performante si izolarea oamenilor, lipsa interactiunii si diminuarea valorilor umane. Charlie Chaplin este unul dintre actorii mei preferati, iar prin rolurile interpretate de acesta in filmul ”The Great Dictator”, il descoperim ca pe un mare si talentat artist, capabil de a se adapta oricarui personaj, iar discursul tinut la finalul filmului incunueaza munca sa.