Aug
2016

Cat de curajos esti tu intr-adevar?

curajosZilele trecute am dat peste un spot video care mi-a placut foarte mult si despre care am decis sa scriu. Mi-am dat seama ca in pofida faptului ca traim intr-un secol in care am ajuns la un nivel destul de avansat la luptei impotriva discriminarii si a prejudecatilor, mai avem foarte mult de lucrat la acest capitol. Inca suntem prinsi in sisteme de gandire invechite, care au nevoie urgent de un refresh si acest spot video este tocmai despre asta. Spotul video este produs de firma Carlsberg si este de-a dreptul ingenios.

Spotul nu este unul clasic publicitar, reprezinta, mai degraba un experiment social, dupa parerea mea. Toata actiunea se intampla la cinematograful Kinepolis, in Bruxelles. Intr-o sala de cinema au fost cumparate toate bilete si eroii sunt cateva perechi de indragostiti, oameni obisnuiti care au venit la un film si care au reusit sa prinda doar doua locuri libere in mijlocul salii de cinema. Perechile procura biletele si merg in sala de cinema. Acolo ii asteapta, insa, marea surpriza – toata sala este plina cu 148 de bad boys, de bikers, de fapt, care arata intr-adevar infricosator intr-un oarecare fel, avand chipuri destul de dure.

Ce se intampla in momentul in care cuplurile intra in sala? Evident, raman socati parteneri si nu stiu ce sa faca. Sincer, marea majoritate dintr ei ezita si o buna parte renunta la film, plecand in sala. Acum, ca tot vorbeam despre prejudecati. Spuneti si voi, oare nu din cauza prejudecatilor au plecat acei oameni? Intr-adevar, au vazut atatia baieti rai intr-o singura sala, dar, serios vorbind, de ce ar trebui sa le fie frica? De acord, bikerii duc un mod de viata putin mai diferit si este cunoscut faptul ca iubesc mult viteza, dar, totul se intampla intr-o sala de cinema. De ce au plecat atat de multe cupluri? De ce au renuntat la film, chiar daca si-au cumparat bilet deja?
Noi avem atatea prejudecati pe care nu stam sa le analizam si sa ne dam seama de faptul cat stupide sunt. Si aceste prejudecati ne dicteaza viata si ne influenteaza comportamentele. De cele mai multe ori, preferam, pur si simplu, sa nu ne gandim la asta, caci astfel este cel mai simplu. Sa lasam lucrurile asa, tocmai asta s-a intamplat si cu aceste cupluri care au renuntat si au plecat.

Au fost insa si cupluri curajoase, care nu s-au lasat influentate de prejudecati si care au mers la locurile lor, chiar daca erau in mijlocul salii de cinema, au trecut de baietii rai si au mers sa-si ocupe locurile. In acel moment s-a aprins lumina si toti din sala au inceput sa aplaude. Si parerea mea este ca aceste cupluri merita, intr-adevar, sa fie aplaudate. Si toti baietii din sala deschid cate o sticla de Carlsberg, servindu-i si pe cei doi curajosi.
Parerea mea este ca aceasta este, intr-adevar, o publicitate buna. Nu ma refer atat la continutul publicitar, ci la ideea ingenioasa de la care s-a pornit si la faptul ca totul s-a realizat cu oameni care nu aveau ideea despre acest experiment, care erau niste cupluri inocente care au venit sa vada un film bun si au devenit, fara voia lor, subiectii unui experiment si al unui spot foarte interesant si emotionant.

Cealalta parte a acestui spot, partea mai putin publicitara, ne arata cat de mult suntem prinsi in prejudecatile noastre si cum judecam oamenii dupa aparente. Mi se pare ceva de-a dreptul uimitor si trist in acelasi timp. Faptul ca unele cupluri au renuntat, ca au decis pur si simplu sa plece, mi se pare ca ar trebui sa ne dea de gandit cu privire la ideile preconcepute pe care le avem in capul nostru si dupa care actionam. Dar tu ai avea curaj sa stai la film intr-o sala plina cu baieti rai?

Aug
2016

Lupte pentru droguri

In numele justitiei multi dealeri de droguri ajung dupa gratii. In America, jumatate din cei care sunt dupa gratii au ajuns acolo din cauza drogurilor si crimelor facute pentru o doza, iar peste 70% sunt in inchisori pentru crime non-violente. Marea majoritate a celor care se drogheaza iau cocaina, metamfetamina si heroina, marijuana. Totusi, alcoolul e mai periculos decat toate acestea la un loc. Cocaina e luata pentru a creste energia si starea de alerta, ceva mai puternica decat cafeaua, metamfetaminele scad pofta de mancare, cresc energia, ne fac sa fim mai fericiti, aparent, sunt luate de cei obezi, heroina se foloseste pe post de analgezic puternic. Razboiul cu cei care comercializeaza si vand droguri se va sfarsi in viitor. Marijuana va fi legalizata, la fel si consumul ei, in viitor. De asemenea, tot in viitor, oamenii e posibil sa inteleaga aspecte legate de moralitate si de faptul ca fiecare poate face ce vrea cu al sau corp, drogurile fiind consumate de fiecare dupa cum il duce capul.

Aug
2016

Origami – o tehnica de relaxare si nu numai

origamiIn acest weekend am incercat impreuna cu copiii mei o noua ocupatie, un nou loisir. Este vorba despre tehnica de a transforma o bucata de hartie intr-o opera de arta. La initiativa copiilor mei, care ma tot bateau la cap de cateva zile, deoarece vazusera o reclama la televizor, m-am apucat sa caut filmulete, sa vad ce putem noi face impreuna cu copilasii mei.

In primul rand, sa descriu un pic ce anume inseamna “origami”. Cuvantul provine din japoneza, din combinatia “ori” (a plia) si “kami” (hartie). Aceasta arta a foii de hartie are o poveste destul de lunga. La inceput se zice ca doar aristocratii puteau sa-si permita sa construiasca din hartie, deoarece cei din clasele de jos nu aveau pur si simplu hartie. Dar din moment ce aceasta a devenit accesibila si celor mai saraci, origami a devenit si mai raspandit.
Ce poti sa faci din hartie? Practic, orice! Copii mei isi doreau tot felul de animalute. Baiatul meu a insistat sa facem un soim grozav. Am gasit un filmulet pe youtube, acolo poti gasi, practic, instructiunile pentru orice origami.

De exemplu, eu insist mult ca si copiii mei sa lucreze in paralel cu mine. Ii ajut si eu, insa nici intr-un caz nu fac eu toata treaba, nu le dau totul de-a gata, deoarece imi doresc mult ca ei sa invete singuri sa faca origami.
Fetita mea si-a dorit o bufnita, am facut impreuna dupa instructiunile unui video de pe youtube si o bufnita. Au iesit grozave toate animalutele. Cel mai important este faptul ca copiilor le plac mult, desigur, depinde si de varsta. Ai mei au 7, 8 ani si prefera origami la jucariile normale.
De ce este important origami pentru tine si pentru copilul tau? Adevarul este ca iti ea ceva timp pana construiesti “opera” din hartie. In functie de dificultate, poate sa-ti ia si o ora pentru constructiile super dificile. Pentru cele mai simple, ai nevoie de 10-15 minute.
Origami dezvolta mult creativitatea ta si concentrarea. Este important sa fii atent la fiecare detaliu, deoarece o pliere gresita a foii si poate sa se ruineze tot ce ai facut pana in acel moment. Pe langa asta, origami este si relaxant. Un fel de concentrare care nu te epuizeaza, insa. Dupa o perioada, cand asimilezi regulile de baza pentru origami, devine mai simplu si incepi sa improvizezi.

Sunt multiple concursuri de origami, de talie internationala chiar. Unde vin cei pasionati de aceasta arta pentru a-si arata operele. Adevarul este ca in spatele constructiilor complicate stau foarte multa rabdare si concentrare, de aceea, merita sa fie apreciate pe deplin.
Daca nu stii cu ce sa te ocupi in weekend cu copiii tai, atunci incearca sa-i introduci in lumea origami, la sigur o sa le placa si o sa petreceti timpul nu doar frumos, dar si calitativ impreuna. Spor la plieri si atentie la fiecare detaliu!

Iul
2016

Cu totii in teambuilding

teambealdingAm participat saptamana trecuta impreuna cu membrii unui ONG din care fac parte la un teambuilding pe care sigur nu-l voi uita niciodata. Eram un grup de vreo 20 de persoane, toti veseli, doritori sa invatam lucruri noi si sa ne cunoastem mai bine. Am avut doi traineri, unul pe « consolidarea lucrului in echipa » si celalalt pe « tehnici de comunicare ». Au fost jocuri de cunoastere tare faine. Pe mine tare ma plictisesc situatiile in care trebuie sa te prezinti si toti se uita ciudat la tine. De data aceasta au fost jocuri interactive, cu multe hohote de ras si multa distractie.

Dupa ce trainerul nostru ne-a prezentat mai multe tehnici de consolidare a lucrului in echipa ne-a promis spre seara un joc in care vom putea pune in practica tot ce am invatat.
Seara ne-a adunat pe toti langa cabana, acolo de doi copaci erau legate cateva funii, care formau patrate foarte mici, deci un fel de panza de paianjen. Ne-a lasat pe toti pe o parte a plasei si ne-a spus ca regula jocului este urmatoarea : toti membrii echipei trebuie sa treaca de funii, fara sa o atinga. Daca o atinge cineva din membri, toti cei care au trecut se intorc inapoi si jocul incepe de la zero. Conditia era ca din moment ce incep sa treaca persoane peste plasa, nimeni sa nu mai scoata un cuvant. Daca cineva vorbeste, toata lumea trece inapoi ».
Cu totii ne-am gandit la inceput ca e o smecherie, sigur e ceva la mijloc, caci era ireal sa trecem de panza aia. Am inceput sa cautam unde este smecheria, poate ceva nu ni s-a spus din conditiile jocului, poate cheia este chiar in aceste conditii, poate putem trece pe langa panza ca tot ajungem in partea cealalta si asta era ideea, insa dupa vreo jumatate de ora de intrebari si cautari ne-am dat seama ca trainerul ne cerea intr-adevar sa trecem de funie cum vrem noi, dar sa trecem toti, fara sa o atingem.

Atunci am inceput sa vorbim, am incercat sa trecem pe cineva pe deasupra, s-a atins, deci nu ne iesea. Si am inceput sa ne certam, sa vorbim unii peste altii, sa cautam solutii, trecuse o ora si noi tot stateam cu totii pe loc, fara sa ne miscam. Am mai incercat de cateva ori sa trecem pe cineva pe deasupra, insa s-a atins din noi de funie si nu ne-a iesit.
Se incepuse un fel descurajare printre membri, am inceput sa devenim disperati sau enervati. Cineva avea o ideea, insa la toti li se parea stupida, de aceea, era foarte frustrati. Am mai avut cateva tentative de a trece o persoana, nu ne iesea. Gata, lumea incepea sa fiarba, incepeam sa devenim nervosi. Am reusit sa trecem cateva persoane fara sa se atinga de funie, insa cineva scos o vorba si am fost nevoiti cu totii sa ne intoarcem inapoi. Deveneam frustrati, caci afara se facea noapte si noi tot steam pe loc.

Apoi am inceput sa trecem din noi cate o persoana pe deasupra funiei si sa mentinem o liniste de mormant. Am trecut cu totii, dar a ramas ultima persoana, pe care nu stim cum sa o trecem si care atinge funia, totul reincepe. Eram disperati.
Dar ultima data toti trec cu bine, fara atingeri de funie, in liniste totala. Deoarece ne-am antrenat cum sa treaca si ultima persoana, si aceasta trece cu bine. Sarim in sus cu totii de fericire, ne imbratisam. Nimeni nu crea ca vom reusi, insa am facut-o impreuna. Trainerul nostru ne-a tinut la sfarsit o lectie despre cum am trecut noi prin toate etapele de formare a echipei. Eram multumiti de noi si satisfacuti.

Imi dau seama cat de importante sunt teambuilding-urile, nu doar pentru organizatii de tineri, ca noi, ci si pentru oamenii care lucreaza in acelasi birou, de exemplu, pentru ca astfel stabilesti legaturi pe care mediul profesional te impiedica sa le faci.

Iul
2016

O carte fenomenala

In materie de lectura eu sunt un mare iubitor de beletristica, dar cartea despre care vreau sa va povestesc nu face parte din aceasta categorie, este un domeniu putin explorat de mine, dar care mi se pare fenomenal. Am terminat de citit astazi cartea «Biologia credintei» de Bruce Lipton si sunt de-a dreptul socata de tot ceea ce am aflat din paginile cartii.

Bruce Lipton este savant si biolog, specializat in studierea celulelor, intreaga carte se bazeaza pe experienta lui in materie de cercetare, dar si pe alte cercetari efectuate de renumiti savanti. Autorul ne demonstreaza in cartea sa cat de mult a fost supraevaluat si supra apreciat rolul genelor in transmiterea de caracteristici si in evolutia individului, si cat de mult, in ultimele decenii, a fost subapreciat mediul in care isi desfasoara acesta activitatea.

Autorul incepe prin a relata despre viata celulelor, despre activitatea acesteia, despre inteligenta ei, despre faptul cum celulele au inceput sa formez comunitati, cat de mult au avansat acele comunitati, distribuind roluri si sarcini specifice fiecarui grup de celule. Pornind de la activitatea unei celule si analizand factorii care o influenteaza, Bruce Lipton face o paralela cu individul, care nu este altceva decat o comunitate de miliarde de celule.

Mesajul pe care il transmite autorul este ca mediul influenteaza foarte mult activitatea celulei, la fel de mult mediul ne influenteaza si activitatea noastra ca oameni, caracteristicile si comportamentele noastre. Aducand argumente in baza cercetarilor stiintifice efectuate, privind mostenirea genetica, Bruce afirma ca traim intr-o ignoranta daca credem ca genele sunt totul, ca mediul, chiar si cel prenatal, nemaivorbind de mediul in care creste copilul, sunt factorii care ne determina caracteristicile si comportamentul.

Intr-un capitol al cartii sale, autorul vorbeste de mintea constienta si cea subconstienta. Toate programele pe care le avem in subconstient (de care poate nici nu ne dam seama), sunt programele carene ghideaza prin viata, programe pe care le preluam de la parintii nostri, nu doar prin educatie, ci si prin simpla observatie. De exemplu, cand se nasc bebelusii stiu foarte bine sa inoate, insa odata ce cresc, daca se intampla sa se apropie de apa, parintii au niste reactii negative, ii cearta, le interzic, prin urmare copii incep sa creada ca apa este ceva rau, asta i-au invatat parintii. Cand copiii lor cresc, parintii ar vrea sa-i duca la inot, sa-i invete sa inoate, dar copiii se tem. E un fel de cerc vicios se pare ? Si acesta e un exemplu elementar, nemaivorbind despre alte programe mult mai complexe pe care le preluam de la parintii noastri.

Programele preluate de la parintii nostri pot fi de-a dreptul nocive. Daca atat timp cat suntem mici ni se repeta in mod constant : « nu esti bun de nimic », «nu-ti va reusi nimic », « esti un copil nedorit », programele subconstientului nostru ne limiteaza enorm pe viitor. Chiard aca constientul isi doreste, vrea sa evolueze, sa obtina o viata mai buna, sa se afirme, subconstientul stie : « nu esti bun de nimic ». De aceea este atat de important ce le spunem copiilor nostri si ce programe isi creaza prin educatia pe care o primesc sau prin simpla urmarire a comportamentelor parintilor.

Cu totii avem programe de acest fel, de unele ne dam bine seama, de altele mai putin, dar ele sunt acolo, in subconstient si ne dirijeaza viata de zi cu zi. Cartea lui Bruce Lipton este un adevarat fenomen, este indispensabila tuturor celor care vor sa cunoasca cum activeaza corpul lor, care vor sa inteleaga programele pe care le ruleaza mintea, daca doresc sa afle cum isi pot schimba aceste programe si ce ar trebui sa fac. O cartea fenomenala, care m-a marcat in mod iremediabil!

Iul
2016

Despre un fel de curaj

casa-la-taraRecent, unul dintre cei mai buni prieteni ai mei a facut o schimbare majora in viata lui. Si-a vandut apartamentul de la oras, si-a dat demisia la serviciu, si-a luat familia si s-au mutat cu totii la tara. Eu consider acesta un adevarat act de curaj, un alt fel de curaj. L-am intrebat ce l-a determinat sa efectueze aceasta schimbare majora si mi-a zis ca de mult timp isi dorea sa se mute la tara, unde este mult mai multa liniste si unde e mai bine pentru copiii lui.

La scurt timp dupa ce s-a mutat, am fost si eu sa-l vizitez intr-un weekend. Am fost atat de placut surprinsa de intreaga priveliste si atmosfera. Este un sat cam la doua ore de mers cu masina de la oras, nu are foarte multe familii, unele case sunt parasite, de aceea si-a gasit o casuta la un pret super bun. Casa lui este mare, cu doua dormitoare si toate conditiile necesare, au o gradina imensa unde au si inceput sa planteze diferiti pomi fructiferi, legume etc. Dar cel mai important este ca acolo poti savura o liniste deplina, este atat de calm locul, intregul sat, incat nu te poti satura de aceasta senzatie de liniste sufleteasca. Prietenul meu a inceput sa lucreze ca freelancer, sotia lui deja lucra in acest fel. Desigur nu s-au izolat complet de oras si prieteni, vor cam o data in luna sa vina sa ne viziteze si sa mai iesim, dar cel mai important este ca sunt siguri de locul in care vor sa traiasca. Copilul lor este foarte fericit, deoarece i-au amenajat un teren de joaca in curte, s-a imprietenit cu ceilalti copii din sat. Parintii il duc la scoala din satul vecin, care este mult mai mare si cu o infrastructura dezvoltata, pana la care faci cam jumatate de ora cu masina.

Sincer, la inceput am fost socata de decizia lor de a se muta, de a renunta la toate cele pe care le-au obtinut pana in momentul de fata, la cariera, la apartamentul pe care-l detineau, la relatiile pe care le aveau la oras si sa inlocuiasca toate acestea cu o casa la tara. Insa, dupa vizita pe care le-am facut-o, mi-am dat seama, de fapt, ca aceasta alegere a fost una cat se poate de rationala si reusita. Revenind in oras, la aerul poluat si greu de respirat, la zgomotul infernal, mi-am dat seama cat de multi mi lipseste linistea casutei lor.

Iul
2016

Un lider te nasti sau un lider devii

liderEu mereu am fost obisnuita sa iau initiativa in oricare grup am facut parte. In momentul in care am simtit ca oamenii imi acorda incredere, mi-am asumat sarcina de a coordona activitati si de a imparti task-uri. Sunt eu oare un lider? Da, eu cred ca sunt. Si impreuna cu aceasta calitate vin multe experiente placute si neplacute.

Oamenii sunt diferiti si fiecare om necesita o abordare aparte. Nu poti sa placi la oricine. Am inteles de mult timp asta si nu mai incerc sa o fac. Eu sunt cea care sunt, am calitatii, am si vicii, lucrez in mod constant la ele si accept critica constructiva. Inevitabil, insa, apar contradictii cu unii oameni. Oricat de bun lider ai fi, oricum vor fi oameni care nu-ti vor aprecia, ba chiar iti vor critica dur munca.

Am simtit pe pielea mea situatiile de genul acesta si senzatiile nu sunt tocmai cele mai placute. Este neplacut, mai ales, cand oamenii nu iti spun direct ce-i deranjeaza, ci te lasa sa ghicesti din atitudinea, limbajul non verbal si actiunile lor. Aceasta mi se pare cel mai penibil. Respect mult oamenii care stiu si pot sa-si asume ideile si actiunile lor si au tupeul sa verbalizeze tot ce-i deranjeaza.

Am avut ocazia sa lucrez in echipa cu diferiti oameni, sa coordonez proiecte si activitati. Stiu sigur ca abilitatile mele de lider s-au imbunatatit de-a lungul timpului, am incercat sa devin un prieten al celorlalti, sa am grija in acelasi timp ca nimeni sa nu-si uite sarcinile pe care le are de indeplinit, am lucrat in egala masura cu ceilalti oameni si am depus suflet in tot ceea ce am facut.

Parerea mea este ca un lider bun este o combinatie intre « cine te-ai nascut » si « cine alegi sa devii ». Omul se naste cu un potential, insa daca acest potential nu este valorificat, el este egal cu zero. Doar un proces asiduu de invatare asigura o valorificare a acestui potential, proces de invatare ce rezulta din combinatie dintre partea teoretica si partea practica. Acest proces trebuie sa fie de o inalta calitate si continuu.

Iun
2016

Lucruri pe care nu le stiati despre oamenii de Neanderthal

Stiau cum sa foloseasca scobitorile. Apropo de molari si incisivi, oamenii de stiinta au descoperit ca nenaderthalii stiau sa-si curete dintii cu ajutorul scobitorilor. Aceasta descoperire a fost facuta publica dupa ce s-au descoperit scheletele a 13 neanderthali in pestera El Sidron, Spania.

Cu o vechime de peste 49.000 de ani, cele doua schelete au fost analizate cu atentie, mai ales dantura lor, gasindu-se bucatele de lemn de conifere printre dinti. Pentru a scapa de durerea de gingii si de mizeria dintre dinti, neanderthalii foloseau niste bucatele de lemn, aschii mai mari ca sa isi curete dantura foarte bine dupa masa. Pe de alta parte, dintii erau folositi si la ridicarea uneltelor din lemn, fiind considerati o a treia mana.

Nu e ceva ce ne-ar putea mira daca ne gandim ca oamenii primitivi din aceasta specie puteau sa-si faca tot ce aveau nevoie pentru a trai „decent”, totul cu ajutorul lemnului si uneltelor lor foarte simple, dar eficiente.

Iun
2016

Antioquia

Satul in care cei mai in varsta au grija de Alzheimerul copiilor. In mai toate partile din lume copiii sunt cei care au grija de parintii batrani si cum Alzheimer, insa intr-un oras de munte din nord-vestul Columbiei oamenii fac exact opusul. Peste 5.000 de oameni sunt afectati de Alzheimer aparut la varste fragede. De altfel vorbim de cea mai numeroasa populatie care sufera de Alzheimer.

Casatoriile intre membrii comunitatii au determinat trecerea genei de la un om la altul si aparitie mutatiei paisa. Batranii au grija de copiii lor cu Alzheimer in stare avansata, tinerii avand undeva la 40-50-60 de ani, fata de cei mai in varsta, care au spre 90 de ani. La varste mici copiii au dezvoltat cumplita boala, care a evoluat si ajuns sa le strice viata complet pana la 40 de ani.

Pentru a ajuta la rezolvarea misterului, oamenii care au un bolnav de Alzheimer mort dau creierul cercetatorilor ca sa se faca studii pentru a depista ce motive sunt in spatele aparitiei bolii. Nu s-a facut niciun progres in ultimii ani, singurul lucru propus fiind tratamentul preventiv pe termen lung.

Iun
2016

Spaniolii tin foarte mult la cei lenesi. Au inventat patul care se aranjeaza singur!

pacul-care-se-aranjeaza-singurDe cate ori nu ti s-a intamplat sa te trezesti dimineata si sa iti fie pur si simplu sila, lene, lehamite sa mai faci patul iar. Si de cate ori nu ati venit acasa seara si v-ati trezit ca iar s-a luat sotia de voi ca ati lasat patul cu susu-n jos. Aranjatul patului e mai mult decat un ritual pe care fiecare dintre noi trebuie sa ni-l insusim. In primul rand el asigura un aspect placut al camerei, un aspect placut si primitor al patului-nu se stie niciodata cand pica mama soacra in vizita-, in al doilea rand aranjarea patului alunga bacteriile care au tendinta sa se dezvolte in mediile neingrijite, ne fereste de infectii.

Daca patul e mai mic, dureaza putin sa-l aranjezi, dar ce te faci cu paturile mari, unde trebuie sa ai forta sa te intinzi si sucesti in toate partile, sa poti face patul ca la carte, sa mai schimbi si asternuturile. Spaniolii au gasit solutia pentru lenesul din tine. O firma spaniola care produce mobila a reusit sa inventeze poate cel mai util tip de pat, acela care isi aranjeaza singur asternuturile. Spre deosebire de oameni, care cam pierd timpul cand aranjeaza patul, patul robotizat e in stare sa puna totul la punct in fix 50 secunde. In urma unor cercetari amanuntite facute si a unui sondaj, firma respectiva a crezut ca va sparge piata daca va crea un astfel de pat, unde lenjeria se aranjeaza de la sine. Nu va inchipuiti insa ca exista niste robotei sau nanoboti care vin repede si aranjeaza ce e de aranjat. Nu. Cu ajutorul unor senzori de greutate patul stie cand te dai jos, asteapta 3 secunde, dupa care porneste aranjatul lenjeriei.

Daca vreti puteti sa porniti si manual aranjatul patului automat. Cat despre lenjerie, trebuie sa stiti ca si aceasta trebuie sa fie speciala si se cumpara la pachet, asa ca pretul e destul de mare, dar merita. Partea si mai buna este ca prototipul nu necesita ingrijire speciala, tot sistemul e din materiale rezistente, metal tratat, senzorii sunt calibrati in asa fel incat sa nu va treziti ca incepe sa se aranjeze lenjeria noaptea, cand o partida de amor e in toi.